Alexandru

Anduțul aleargă,
Anduțul înoată,
Anduțul sare
Mereu în picioare.

A lui a fost Luna 

Și cântă întruna

Un cântec de rap

Cu un pui în rucsac.

Vă rog nu uitați

Și să nu vă lăsați

Păcăliți de-o muzicală găină. 

Alexandru nu are vreo vină.

El doar ascultă,

Și doar se uită,

Apoi cu sârg construiește

Și pe toți ne uimește.

Face mașinării

Nu copilării.

Apoi zboară cu ele

Până la stele.

Victoraș Avionaș

L-aţi văzut pe Victoraș?
Nu știţi cum arată el?
Vă spun eu: un avionaș
Cu motoare după el.

Știe bine cum să zboare,
A-nvăţat de la albine:
Zboară din floare în floare
Peste munţi, peste coline.

Nu-i pasă că-i cald sau rece:
De la Pol la Ecuator
El cu Tupolev se-ntrece
Fără pană de motor.

Iar când vrea să-aterizeze
Caută o pistă bună.
Poate chiar să-amerizeze
Dacă e noapte cu lună.

2014 Martie 15 - Mirosul obișnuinței

Știi când te-ai obișnuit cu un loc? Atunci când nu te mai impresionează mirosurile si miresmele acelui loc.

De fiecare dată când ajungi undeva unde nu ai mai fost, reacționezi la orice odor necunoscut, iar pe măsură ce explorezi, nările devin mai dilatate, iar simțul mirosului mai dezvoltat ca al unui ogar. Ți se pare extraordinar și gândești că asemenea mirosuri și asemenea aer îmbătător nu ai întâlnit niciodată la tine acasă... Însă ceva îmi spune că nu este chiar așa. După ce excitația noului a trecut, iar după ce curiozitatea a fost aplatizată insesizabil încet de obișnuință, nările revin la normal, simțul mirosului se îngroapă la loc ca să producă minim de deranj, iar tu mergi zi de zi prin locurile ce au fost odată noi fără să mai fii impresionat, fără să mai resimți vreo urmă de încântare, chiar dacă fix aceleași mirosuri și fix aceleași peisaje te întâmpinau și în prima zi...

Acum sunt în regulă niște întrebări. În primul rând este vorba de timp? Adică de exemplu, după ceva ani, nu te vor mai impresiona câtuși de puțin miresmele florilor de primăvară? Este vorba de conservarea energiei? Să fie creierul conștient strict de lucrurile noi pentru a le analiza în așa fel încât să ne putem adapta cât mai bine și cât mai repede? Sau este vorba de ignoranță? Ești atât de sătul de tot ce vezi în fiecare zi încât pur și simplu ignori fiindcă acum face parte din categoria ”obișnuit”?

2013 August 23 - asta seara...

te iubesc și mor de dor,
ar fi cel mai prost moment să mor.
știu ce ar fi cel mai bine:
să vă am acum lângă mine.

îmi vine să plâng și sunt obosit
nu aș vrea decât să fiu odihnit.
să pot veghea lângă voi
să exist doar pentru noi.

noaptea vine încet-încet,
dar câteodată pare că se grabește,
vertijul neimportanței mă nimicește...
plâng cu lacrimi de aracet...

2010 Noiembrie 20 - Vis

Mă tem. Mă tem să nu pierd ce știu.
Nu este vorba despre alegeri făcute târziu,
Ci frica adusă de miezul de noapte,
Când caleașca se parchează-ntre brazde arate.

Sunt verde! Nu alb, ca un vin...
Nu sunt gustos, ci o otravă ultramarin.
Nu am nimic, dar par moșier peste toate -
Sunt toate... care vor fi luate de ape.

Nici inspirația nu-mi ajută momentul -
S-a scurs încet și s-a-ntărit ca cimentul.
E totul concret, nu mai zăresc deloc valuri,
Sunt eu, nu sunt eu - nu știu chiar de aprind
mii de faruri.

Acum închei și tonul devine patetic,
Dar lumea se-nvârte în cercul nemernic.
Nu există ieșire, dar avem o intrare
Printre blocuri nasoale, fără ieșiri din cărare.

2010 Noiembrie 18 - Nou

Nu uit icoana în care nu cred!
Dar vreau miracolul să se împlinească...
Să-l privesc dorind viața,
Să cadă, să urce, să vrea, să iubească!

Am pielea mereu departe de el,
Dar sufletul îl agăț pe aproape,
Nu-s înger, sunt tată, și-acum
Visez să-l descurc să vâslească pe ape.

2010 Noiembrie 18 - Forum

Cum colorează cerneala?
Cum arată oare hârtia?
Nu are aproape nimic în comun
Siliciul cu glia.

Virtual ne vedem mai frumoși
In deșteptăciune'anonim-pitorească,
Dar nu poți zări de fapt niciun suflet
Si te iei de o față de masă albastră.

Mai zic o notă-n subsol,
O simplă urare:
Luați-vă capul în brațe
Și-apoi săriți cu toții în soare!

2010 Mai 27 - ceva...

As vrea sa ucid
Gand dupa gand
Cu fulgere din furtuna din luna.

As vrea sa omor
Dar nu prea usor
Lumina reflectata din luna.

As vrea sa strivesc
Pana nu mai doresc
Muntii cei gri de pe luna.

As vrea sa sugrum
Acel unic drum
Al destinului ce curge din luna.

Iar la sfarsit
Sa nu stiu nimic
Dar sa stiu tot ce se afla pe luna...

2009 Octombrie - De sezon

Am o toamnă-n brațe.

Acum ce fac?

Iau un cârd de rațe

Și îl desfac.

Fac un V pe cer și

Zic că-s cocori.

Puncte negre și reci

Zic că sunt ciori.

Sarea murdară o vărs pe senin,

Copacii îmi ies de un roșu carmin.

Munții de sare se învinețesc,

Ca fulgii la deal se rostogolesc.

Pe jos - omleta de frunze aflate

În moartă mișcare

E-asezonată cu plombe furate

Tocmai din mare.

Lipsește ceva ca să termin -

Un rând!

Tu strecurată la mine (în gând).

2009 August 6 - Pe scurt

Daca pui pe cineva

sa defineasca inegalul

atunci orice va spune

va fi adevarat.