Toamna mea, dragostea mea,
Cum te strecori in sufletul meu?
Iti simt stropii reci si mici
Cazand pe tina ca o perdea.
Singur in mine desfac un careu
De cuvinte-ascutite ca un arici.
Cuvintele mele devin imagini,
Iar jocul se transforma usor
Precum toamna isi schimba ritmul
Ploii ei,
Si cenusiul devine imbietor:
(Mi-e foame!)
Iau norii si ii arunc direct in tigaie -
Sunt reci (stropii se-arunca pe valvataie)-
Peste presar o bruma de ceata,
Si gata! Pot sa mananc tot cu dulceata!
Amarul insa ma-nteapa in limba -
E cenusiul - nu s-a topit in tigaie...
Il inghit cu placerea cu care-o felina
Inghite o pulpa de-antilopa stramba.
Acum mintea mea se-nchide in baie,
Vreau doar sa dorm, trag de cortina!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu