2008 Octombrie 24 - Monarhul

Este amplu interesat de dorinta.
Hedonismul curge prin a lui fiinta.
E somnul din spatele cafelei.
Este cel din spatele curelei.
Creeaza razboaie in minti bolnave.
Toceste coloane cu istorii grave.
Sculpteaza senzuale cariatide.
Trateaza tauri raniti in coride.
Opteaza pentru ambitii desarte.
Alege sa mangaie linii curbate.
Culege radacini si rontaie tulpini.
Vede ziua de maine prin gratii de in.
Asculta simfonii compuse de sclavi.
Ucide sperantele celor bolnavi.
Imparte dreptatea cum imparte si banii.
Nu-l doboara decat batranetea si anii.
Finalul nu vrea sau nu poate sa vie.
Uitarea-i egala cu o vesnicie.

2008 August 22 - Lanterna Verde

Exista in Irlanda legenda lui Green Lantern, despre care se spune ca a fost un fel de "pacalici" care l-a pacalit pana si pe diavol, astfel ca acesta nu l-a mai primit in iad. Cum nici in rai nu putea fi primit, a ramas prins intre cele doua lumi sa bantuie pana la sfarsitul timpului. Interesanta legenda, as putea spune.
Probabil ca in locul lui as plange pana nu as mai avea lacrimi si as sta sa ma uit la oameni cum nu sunt altceva decat un musuroi de furnici...
Tragi o ocheada peste continente si ce vezi? Zi de zi apar razboaie meschine, "puterea" fiind la mare pret. Pentru cine? Pentru cine moare in 70-80 de ani?
Zi de zi vezi oameni murind, vezi oameni resuscitati murind, vezi oameni sanatosi murind, vezi oameni inmormantati sau incinerati, vezi flori alunecand pe apa, vezi giulgiuri murdare, vezi sicrie negre, vezi sicrie albe, vezi gropi comune, vezi moartea.
Totusi in acelasi moment vezi mame urland, mame sedate, copii de-abia nascuti in manusi albe, nascuti in noroaie, nascuti in praf, nascuti in gheata, nascuti pentru a muri. Atat.

Ce e mai absurd? Sa te nasti pentru a muri sau sa te nasti pentru a trai o vesnicie?

2008 August - Desculta - combinatie de rime

Desculta esti pe iarba moale,
Desculta mergi si pe covor,
Desculta stai pe canapea,
Desculta sari intr-un picior.

Astfel privind,
Astfel simtind,
Am siguranta,
Am aroganta
Ca descultele tale amprente stiu
Aritmia inimii mele,
Ca descult zambetul tau sapa
Vizuina in sufletul meu.

Descult as vrea si eu sa calc
pe un pamant descult si el
din talpi de iubita adormita,
din talpi de dragoste clocotita.

2008 Iunie 5 - ...

Intempestez compilatii elucubroase
De aur virgin crescut in vintrele
Diamantelor presate.

In contextele asa-decise abraziv
Ce intrebare isi gaseste rostul...
In ocean?

Nimic nu misca pojghita alba
In marina in marime naturala
Carotidala.

Si atunci raman nedumerit
In cochilia mea sidefata
Neantamata.

2008 Aprilie 15 - Stropi

Asimetria verdelui
umezit
de ploaie recunoaste
Anotimpul revoltat
in culoare.
Marea de stropi
in valuri agita
coroane calculate
de uriasi nedormiti -
inradaciniti.
Ideile se rup
diferite
cand toamna de iarna
scuipa cu ciuda
originea vietii
drept pana-n tina.
Cadavrele
renasc si ele,
intr-o normalitate
somnoroasa
nemonotona
neterminala
germinala.

2008 Martie 25 - Afrometodica

(pentru bunul meu prieten)

Iti place.
Iti place cel mai mult sa stii
Iti place cel mai mult sa fii.
Dar cand esti
Supt
In paduri cu lupi pustii -
Flamanzi de la brau in jos -
Nu ai scapare
Si-atunci te-mbeti,
Te lasi gonit,
Si nu-ti place sa fii,
Nu-ti place sa stii.

Iti place.
Iti place cel mai mult sa simti,
Iti place cel mai mult sa minti.
Dar cand te simti
Supt
De sfinctere brute,
De creiere-avute
In alergare,
Te lasi uitat
Si n-ai vrea sa simti
Nici sa mai minti.

Iti place.
Iti place cel mai mult sa sari.
Iti place cel mai mult sa pari.
Dar cand pari
Supt
Intr-un vid saritor
Cu lumini tangente
Si nu poti scapa
De gravitatii-alegorice
Si de forte metodice,
N-ai vrea sa sari
Si nici sa pari.

2008 Martie 2 - Brown

Ies din bar. Am baut mult prea mult. Trantesc pe dinafara usa barului si ies in strada, intr-o strada pe care nu o recunosc, cu oameni straini. Unde sunt? Ce s-a intamplat acolo, inauntru? Ceva rau, ceva frumos, dar totodata nedrept. Stiu clipa asta! O voi recunoaste peste ani ca fiind clipa nasterii mele ! O fiinta prematura ce a trebuit sa moara in viata dinainte dupa ce s-a nascut... Legand firele vietilor intrepatrunse judec nedreptatea ce a avut loc ca fiind condamnabila, insa mult prea putin in comparatie cu motivul mortii pre-post-natale. Vuietul strazii animate din noapte ma trage inapoi. Pornesc in susul strazii si ma uit la mobil: este ora 4 dimineata, intr-o lume fara aer. Acum aproape alerg, imping betivi in drum, injur un tomberon, iar in final, vazand verdeata din mijlocul ramblei, ma trantesc pe o banca si incep sa respir oxigenul fabricat de copacii din jur doar pentru mine. Gandul se blocheaza intr-o singura buturuga: constiinta. Nedreptatea ma chinuie mai rau ca niste inchizitori, iar eu trebuie sa fac ceva. Ce e lumea asta? Ce? Eu pe ce drum apuc? Din obisnuinta si pentru a-mi elibera constiinta, ma spovedesc dumnezeului lumii mele, caruia i-am jurat credinta pana la moarte. Dar ea, stapana viselor mele pana mai cu o seara inainte, intruchiparea feminina a ideii mele de absolut - idee conturata doar prin credinta oarba, mai pura ca apa de izvor - ea nu este si dumnezeul noii mele lumi, asa ca-mi acorda o iertare falsa, bazata pe ipocrizia de a fi muritoare ca si mine - intr-o lume paralela sau necoplanara. Eu plang si ii multumesc, ridicandu-i osanale in viata mea cea noua. Dar multumirea mea este ca efectul imbracamintii electrizate la nivel macroscopic: descarcarile electrice au aceeasi natura ca si fulgerele, dar fara a fi nevoie sa te tii de paratraznet cand imbraci sau dezbraci un pulover. Din viitor vad cum momentul mortii vietii anterioare, dar cumva neterminate, se apropie tot mai mult. Zeitatea are drept de viata si de moarte, dar nu de alta viata si nu de alta moarte... Curand apocalipsa lumii anterioare se va infaptui, iar dumnezeul ei va fi principalul maestru papusar al ei.

2008 Martie 25 (inceputa pe Februarie 8) - Barul din Guadalajara

Barul din Guadalajara nu este decat un vers dintr-un cantec prost,
Un motiv simplu pentru un inceput cat de cat anost,
Dintr-o lume insorita prin coridoare mari de umbrele,
Si tot in soare clatita prin urme si cozi la tejghele.

Astfel citind micul calic plictisit de ninsoare,
Si-a pus mintea in rucsac si rucsacul in spinare,
Cartea dand-o de perete, din pagini el scoate cornete;
Prin raceala si prin fulgi se incalta-n palete.

Cascada de gheata ii prinde cand cade pioletul,
Brusc piticul descopera ca nu-i place violetul.
O mana degerata se crapa incet peste turturi
Tesutul se rupe, iar mintea ii cade-n abrupturi.

Cearsafuri placute ii mangaie burta si pieptul.
E cald. Optiunile ii sunt limitate de-a dreptul:
Placerea trebuie sa o accepte si-apoi sa o coase
Mangaind sani goi cu ciotul de carne si oase.

Visul il ia pe sus intr-un nor vitezoman,
Sarind fara parasuta din aeroplan -
Piticul renunta sa fie diferit de-a lui necunostinta
Si strivit intreg trece in nefiinta.

2008 Februarie 5 - nu eu

Ce frumos este cand nu ai limite, cand nu ai bariere, cand simti ca toata lumea poate fi a ta si nu ai nimic de-a face cu nimic!

Ce frumos este cand ai familia ta si esti mereu inconjurat de dragoste si dai la randul tau tot ce e mai bun din tine!

Ce frumos este sa le ai pe amandoua in acelasi timp! Dar cum poti sa te arzi si sa te uzi in acelasi timp? Amandoua sunt un bine dorit si un rau voit. Poate ca asta este provocarea societatii din ziua de azi. Este posibil ca peste vreo o suta de ani cei ca mine sa aiba cu totul si cu totul alte probleme. Asta nu ma opreste totusi sa-mi pun intrebari. Si sa visez...

Vad o mare pe care nu o pot cuprinde cu ochii si in apele careia alerg sa ma intalnesc cu infinitul. De fapt infinitul este la 200 de metri in larg, unde inot, fac pluta, ma scufund, urlu de bucurie si plang de fericire, dupa care ma intorc pe mal si ma usuc tremurand la caldura lunii. Imi las degetele de la picioare sa pieptene nisipul si apoi ma trantesc cu totul pe jos. Fac un ingeras din nisip, iar apoi plec la patul meu gol si rece in care ma voi preface ca dorm pana cand oboseala imi va plezni venele ce tin genele deschise...

Vad o familie frumoasa de care nu-mi pot dezlipi ochii. Vad duminici in parc cu vata de zahar si cu sotron, vad o sotie minunata si copii jucausi. Alerg impreuna cu piticii pe umeri in drum spre casa, unde ne asteapta o masa plina de bunatati. Dormim cu totii la pranz in patul nostru mare si cald, iar dupa-amiaza mancam ciocolata si ne jucam fel de fel de jocuri pe covor in sufragerie. Iar seara, dupa ce i-a culcat pe cei mici, ea vine langa mine si facem dragoste ca in prima zi cand ne-am indragostit. Apoi cadem epuizati si eu ma voi gandi la saptamana ce urmeaza in care nu voi mai fi eu, in care voi plati raiul sfarsitului de saptamana. Ma voi preface ca dorm pana cand oboseala imi va plezni venele ce tin genele deschise...