2007 Mai 23 - Ziua mea

Imi aduc aminte de o vreme inchisa, exact ca acum: nu foarte rece, dar suficient de racoare, iar pe cer sunt nori gri-albastrui, ravasiti parca pe o tava ce se pregateste sa intre intr-un cuptor - asta pentru ca in departare se vede lumina, iar gri-albastruiul se transforma in turcoaz. Este insa o iluzie, in departare nu este senin, dar norii sunt foarte subtiri si lasa lumina sa treaca prin ei. Totusi incolteste in suflet o samanta de speranta ca s-ar putea insenina macar la sfarsitul zilei. Si iata ca norii se rasfira si se amesteca, ca valurile unei mari putin nelinistite, dar pojghita din spate ramane pe loc, parca spunand ca nu va fi soare prea curand. Si totusi vremea este mai placuta decat atunci cand este soare, exact din cauza asta, ca iti strecoara in suflet speranta ca va fi frumos, desi din uneori incepe o ploaie uda cu stropi mari. E doar un condiment in plus oferit pe platoul zilei. Nu cred sa existe o zi mai frumoasa ca asta, nu cred sa improspateze florile aerul mai tare intr-o altfel de zi. In fiecare molecula de aer se simte un parfum care spune acelasi cuvant: p r o a s p a t. Cateodata ma bucura sa repet cuvantul "proaspat" pana simt cum ma gadila limba in cerul gurii si mi se strepezesc dintii. Ma uit la copaci si la iarba si vad un verde mult mai viu si mai pregnant, un verde care tipa din toti rarunchii a viata. Iar vrabiutele se zbenguie vesele in casuta lor fosnitoare, spunand si ele ca va fi frumos candva. Cateodata sunt intrerupte de cate un tunet care suna prelung, semn ca natura intreaga e prezenta la acest picnic al vietii...

Zilele de genul asta imi aduc aminte de cand eram student, iar visele mele ajungeau mai departe decat oricand. Priveam norii gri-albastrui si vedeam in ei speranta vietii mele fericite, speranta libertatii sufletului meu nicicand indobitocit sau indoctrinat. Aceste zile imi spuneau sa ma incalt cu sandalele, sa-mi iau rucsacelul la spinare si sa pornesc sa vad locuri si oameni pe care nu i-am cunoscut pana atunci, sa invat si sa absorb cat de multa cunoastere pot, sa inregistrez tot ce este nou si sa-mi potolesc setea de visare...cel putin pana a doua zi.