Tic-tac.
E secundarul.
Vorbeste mereu
Despre minute
Pierdute.
L-am intrebat
De vrea ca timpul
Inapoi s-arate.
Tic-tac.
Nu poate.
Stiu limba lui –
Deci mai incerc.
Nu vrea –
Ca el nu exista pe-atunci.
Eu ii deschid curiozitatea
Sa vada ce era
Cand el nu se nascuse inca.
Tac-tic.
A dat o secunda
Inapoi.
Tac-tic, tac-tic…
Acum sunt numai eu
Si cu saruturi uitate.
Nu-i ceas care
Sa bata secundele.
Totul sta.
Cand o sa vreau
Sa repornesc
Timpul,
O sa incep sa numar
Eu secundele…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu