2006 Ianuarie 05 - Hipopotamul (neterminat)

A fost odata ca niciodata, un hipopotaaaaam. De fapt era un pui de hipopotam, iar cand era si mai micut, i se intamplase o grozavie: cazuse intr-o calimara cu cerneala roz, si nu a apucat sa se stearga la timp, asa ca a ramas roz. La inceput fratii lui s-au mirat de culoarea lui, insa pana la urma s-au obisnuit, cam ca toate animalutele din jurul raului pe unde isi facea veacul hipopotamul nostru si familia lui.
Si a trecut timpul si viata hipopotamului nostru decurgea pe firul normal… Balaceala toata ziua, joaca impreuna cu prietenii, fuga de crocodili, noaptea dormea linistit langa mamica lui. Pana intr-o zi in care hipopotamul nostru si-a dat seama ca el nu a vazut mai mult decat bucatica de rau in care inota si ce era primprejur… Iar hipopotamul era destul de destept cat sa isi inchipuie ca lumea e mult mai mare decat ce stia el, mai ales ca aflase si de la scoala o groaza de lucruri.
Ce am uitat sa va spun este ca la scoala, hipopotamul nostru avea o profesoara tare desteapta si care stia de toate. Era Girafa-Stie-Tot. Iar profesoara asta, girafa adica, avea un gat tare ciudat, dar nu mai tin minte cum. In sfarsit, girafa profesoara le povestea animalutelor elevi despre cum a calatorit ea peste mari si peste tari, si cum niste fiinte ciudate conduc lumea, iar ea s-a straduit mult sa invete limba lor. Hipopotamul era foarte curios din fire, asa, ca o pisica, si atunci a rugat-o pe girafa sa-l invete limba fiintelor ciudate. Profesoara s-a bucurat tare, si il tinea mai mult in fiecare zi dupa ore, povestindu-i cate-n luna si in stele despre cate vazuse ea in calatoriile ei de prin toata lumea. Iar hipopotamul nostru asculta ca vrajit despre cate lucruri exista si cate sunt de vazut si cate sunt de stiut.
Asa ca intr-o zi, si-a luat inima-n dinti, s-a dus la mamica lui si i-a spus ca el vrea sa plece in lumea larga, pentru ca are un dor nebun sa cunoasca si sa vada ce se intampla in lumea asta mare. Mamica lui nu a putut sa-l tina, desi isi iubea tare mult puiul, insa isi dorea ca el sa fie fericit, asa ca l-a lasat sa plece. Si hipopotamul nostru si-a luat bocceluta la spinare si dus a fost.
Nu a mers el foarte mult, ca a ajuns in mijlocul savanei, unde erau niste creaturi ciudate care se agitau de colo-colo cu niste masinarii sau ceva fantastic – lucruri pe care el nu le mai vazuse in viata lui. Privea cu gura cascata la fiintele alea ciudate (si hipopotamul are gura mare, toata lumea stie), cand la un moment dat, una dintre fiinte il zareste si incepe sa-l studieze curios. (ca sa stiti, creaturile ciudate erau oameni care faceau un film) Hipopotamul era foarte agil, asa ca din doua-trei salturi s-a indepartat putintel. Totusi acum toate fiintele se uitau la el foarte curioase, iar din mijlocul lor a aparut una cu un fel de chipiu pe cap, care a venit direct la hipopotam si i-a spus:
Uite, pari o creatura foarte ciudata, esti rapid ca o pantera, dar esti roz. Cred ca ai fi perfect pentru filmul meu. Ce zici? Ai fii vedeta, peste mari si tari, ai vedea lumea si o gramada de locuri unde unii doar viseaza sa ajunga.
Hipopotamul nostru a fost foarte incantat de oferta (intre timp a aflat si ce inseamna film, si ce sunt creaturile alea ciudate – oameni le spune, si mai mult decat atat, vorbeau limba pe care-l invatase Girafa-Stie-Tot), asa ca a acceptat. A plecat cu ei si a ajuns vedeta. Bine, pana sa ajunga acolo, a traversat o mare foarte mare pe un vapor si apoi a mers cu trenul. Chiar a si zburat cu avionul.
A facut o gramada de filme, in care el era personajul principal si a ajuns sa fie cunoscut drept Pantera Roz. Toata lumea auzise de el, toata lumea il cunostea, intr-adevar, era vedeta si nu-i lipsea nimicuta nimicuta. Facea exact ceea ce-i placea, nimeni nu-l tragea la raspundere pentru nimic, iar viata lui parea exact ceea ce-si doreste.
Numai ca intr-o zi a realizat ca iar este blocat intr-un singur loc, ca singura lui calatorie a fost de la casuta lui si pana aici, insa lumea trebuie sa fie si mai mare decat atat. Asa ca si-a dat demisia, si hipopotamul nostru roz a plecat din nou in lume.
Si cum era el pe vapor, a dat peste un soricel… A intrat in vorba cu el (nu mai vazuse pana atunci soricel vorbitor) si a descoperit ca si soricelul facea cam acelasi lucru ca si el, voia sa vada lumea. Bucurosi nevoie mare ca s-au gasit unul pe altul (ca tovarasi de drum), au inceput sa faca planuri pe unde sa mearga si ce sa vada… Si asa, facand planuri, a trecut timpul foarte repede, si aproape ca nici nu au simtit cum au traversat oceanul.
Iar cand au coborat, nu mai tin minte bine cum, au ajuns in munti. Iar acolo au vazut o vacuta. Problema era ca nu era o vacuta obisnuita, ci o vacuta mov. Iar pe vacuta scria ceva, insa nici unul dintre cei doi prieteni nu stiau sa descifreze. Atunci au realizat ei ca degeaba vorbesc limba oamenilor daca nu stiu sa scrie si sa citeasca. Si cum stateau ei asa, gandindu-se cum sa descifreze ce scrie pe vacuta, vad o fetita. Fericiti nevoie mare, alearga catre ea ca sa o intrebe ce scrie pe vacuta. Fetita, sarmana, cand vede alergand catre ea un ditamai hipopotamul roz (iar ea nici nu vazuse hipopotam vreodata in viata ei) – soricelul nici nu l-a zarit – s-a speriat grozav si a luat-o la sanatoasa plangand. Iar hipopotamul si soricelul dupa ea. La un moment dat, si-au dat ei seama ca fetita era speriata tare, asa ca soricelul l-a rugat pe hipopotam sa se opreasca. Hipopotamul nostru roz s-a oprit, iar soricelul s-a dus dupa fetita, care fiind obosita se oprise si ea. Soricelul s-a dus usurel pe langa ea, si incercand sa nu o sperie, i-a spus ca el este un soricel vorbitor si ca nu vrea sa-i faca nici un rau. Mai mult, hipopotamul roz este de fapt Pantera Roz pe care a vazut-o ea in desene animate, si vorbeste si el. Sunt amandoi buni prieteni si vor sa faca inconjurul lumii, insa ajunsi aici in munti, au vazut vacuta mov si se intrebau ce scrie pe ea. Si asa au descoperit ca nu stiu sa scrie si sa citeasca, si ca tare mult si-ar dori sa invete. Intre timp fetita a facut cunostinta si cu hipopotamul nostru roz si a vazut ca de fapt nu era nimic de speriat la el, chiar era foarte haios si o facea sa rada intruna. Asa ca le-a promis ca-i duce la ea acasica, pentru ca mamica ei este profesoara si o sa-i poata invata ea sa scrie si sa citeasca. Iar intre timp, drept rasplata ei o vor ajuta sa faca ciocolata.
Si aici nu mai tin minte prea bine cum continua…