Simt sistematica trilurilor. Nu sunt cel inspirat, sunt cel care admira inspiratia. Stau pe un bolovan de roua si ma minunez la elasticitatea apei din jurul meu. Sunt ca un copil care apasa cu degetul o panza de paianjen ca sa vada cand cedeaza. Am ochii larg deschisi si tot nu-mi ajunge sa fiu atent la tot ce este in jur. Mi-as dori inca o pereche de ochi si la spate. Mi-as dori acum sa simt de 100 de ori mai intens decat cum simt acum. Golul pe care il am in momentul asta in stomac este inceputul, doar inceputul. Este urcarea rollercoasterului inainte de caderea in rotiri si rasuciri nebune, pe ritmuri accelerate si fara de frane. Nu am timp nici sa-mi dau seama ca sunt fericit. Pur si simplu acum traiesc, acum respir, acum rad si acum plang. Nu conteaza durerea, nu conteaza lacrimile, nu conteaza rasul nebun, nu conteaza decat ca traiesc, ca inima imi bate mai repede decat ritmul lumii si ca eu apuc sa ma bucur de ea toata. Nu conteaza decat ca mi-e foame si ca musc cu pofta din carnea realitatii palpabile, decat ca sorb insetat din cupa trivialitatii, decat ca dobor frica dintr-o privire, decat ca strivesc rusinea fara ca macar sa o vad, decat ca imi dezvelesc pieptul diform in fata perfectiunii si o fac sa ma iubeasca fara echivoc. Sunt jos, sunt sus, sunt nespus fericit, sunt oribil de trist, sunt fierbinte si sunt inghetat, sunt clar si sunt tulbure, sunt curat si sunt murdar, sunt destept si sunt debil, sunt ingerat de pofte si de tentatii, sunt mestecat de dor de duca, sunt domolit de responsabilitate, sunt liber pentru ca am aripi si iubesc cerul, sunt prizonier pentru ca am greutate si iubesc pamantul. Sunt o flacara scurta in timp. Ma entuziasmez repede, intens si mistui tot ce este in jur si ma sting degraba. Ucid crezand ca dau viata. Sunt asasinul perfect. Sunt traficantul perfect. Sunt calatorul pe care-l stie toata lumea, dar nimeni nu-i stie casa. Sunt emigrantul care vrea acasa. Sunt plagiatorul, sunt aluminiul moale si sunt otelul neindoit. Sunt cuvantul gol imbracat frumos. Sunt filosoful cu adancime de sticla. Sunt clasicul si previzibilul, sunt prietenul fals, sunt prietenul bun, sunt iubitul adevarat, sunt dusmanul de moarte. Sunt sensul si nonsensul. Sunt Iuda cel tradator al raului, sunt bataia de joc a binelui, sunt comoara din ciorchinele de sare cu broboane albe de apa. Sunt apa de ploaie, sunt cascada in care inmuiem dulceata, sunt caderea apei si molecula ce se bronzeaza pe bolovanul ce-si zareste burta in mijlocul apei.
Azi am uitat cum sa mor. Azi am uitat ca sunt programat la stingere. Azi functionez dupa sistematica mea. Azi nu ascult privighetori. Azi ascult sunetul pasilor mei si ma urmaresc chiar din urma mea ca sa nu ma tradez eu pe mine.
Azi am culoare, azi am cuvantul, azi simt cum incepe sa bata vantul, marea mea….
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu