2006 Martie 06 - Barcelona 2

Barcelona - part 2 (the action)?

M-am trezit brusc. Sunt in tren. Controlorul ne spune ca urmeaza Tarragona. Coboram. Este vant si frig si nu vine nici un autobuz pentru ca este duminica dimineata si circula destul de rar. Mergem pe jos - 5 insi zgribuliti care nu scot nici un cuvant. Probabil toata lumea este prea concentrata sa nu piarda vreun strop de caldura si se gandeste doar la destinatia finala - patul caldut. Linistea este confortabila, mai auzi doar vantul care te plesneste peste fata in rafale din cand in cand. Este perfect pentru mine sa-mi arunc gandurile intr-o parte si in alta. Asa ca incerc sa dau timpul inapoi si sa-mi amintesc cum a fost si ce a fost in noaptea care a trecut:

Am intrat in statia de tren. Bine ca in Barcelona toate statiile de tren sunt sub pamant si nu trebuie sa astepti in frig. Ne asezam pe niste banci pe care le ocupam pe lung. Eu ma ridic sa ma uit la monitor si descopar ca trenul spre Tarragona pe care trebuia sa-l luam nu circula duminica. Trebuie sa asteptam jumatate de ora. Incercam sa discutam ceva ca sa nu adormim insa nu prea iese. Eu nu pot sta jos, am prea multa energie, iar ceilalti sunt aproape adormiti, asa ca plec la plimbare in lungul peronului. Cand ajung inapoi in fata prietenilor mei, trenul intra in statie. Ne urcam fericiti ca suntem aproape singurii intr-un vagon intreg. Ne asezam fiecare pe cate 2 scaune si adormim. Imi aranjez alarma la mobil ca sa ma trezeasca inainte sa ajungem in Tarragona. Pun capul pe rucsacul plin cu cumparaturi si adorm. Ma trezeste controlorul. Mai trebuie sa platim un supliment de 70 de centi pentru trenul in care suntem. Ii pun un vraf de monede in mana si adorm la loc.

Merg pe Rambla. Abia mai putem de picioare, iar cei din jurul meu de somn. Bine ca in Barcelona exista statii de tren in centrul orasului, asa ca nu trebuie sa mergi prea mult. In jurul meu orasul respira la fel ca seara. Strazile sunt pline de oameni. Pentru numele lui Dumnezeu, este ora 5 dimineata !!! Ma uit la ceas, intr-adevar, este ora 5. Vezi batrani plimbandu-se, tineri iesind din cluburi, vanzatori ambulanti, exhibitionisti - din cei care se prefac ca sunt diverse statui - politisti, cam orice vezi si in timpul zilei. Cateva lucruri iti spun ca este dimineata - rasaritul (care nu se vede pentru ca mergem cu spatele catre mare), magazinele inchise, masinile cu ziare care aprovizioneaza chioscurile si cam atat. In rest este incredibil, merg cu ochii deschisi si mi-e teama sa clipesc, ca nu cumva sa pierd ceva. Orasul nu se trezeste. Orasul nu doarme si din cate observ nici nu are nevoie de somn. Organismul pe care il stiam este neobosit si sunt sincer (desi este prea putin spus) surprins. Savurez fiecare pas pe care il fac si ma las hipnotizat de viata din jurul meu.


Sunt pe o banca in interiorul unui mall. Stam inauntru ca sa nu dam cu nasul de frig si sa ne odihnim putin. Oricum este prea devreme ca sa o pornim catre gara. Radem din orice. Nu pot retine nici o conversatie, am mult prea multa energie si nu pot sta linistit. Ma plimb prin jurul bancilor, ma uit in vitrinele magazinelor inchise. Mai privesc dupa vreun cuplu care trece pe langa mine leganat sau catre vreun ciudat. Am vazut un tip care avea baston si joben, daca iti vine sa crezi !?! Sunt lihnit de foame. O tipa isi aduce aminte ca are prajituri. Mananc o prajitura si parca mi-e mai bine. Intr-un final iesim din mall. Podul peste care trebuie sa trecem este deschis, asa ca intram din nou in mall si iesim prin alta parte ca sa ocolim intregul port. Trecem pe langa barcute care se leagana pe valuri si apoi pe langa yachturi. Mi-as dori un asemenea yacht. Voi aveam un asemenea yacht. Ma intreb daca pe vremea piratilor corabiile erau mai mari decat yachturile astea. Raspunsul il obtin aproape instantaneu. Undeva mai incolo este o corabie adevarata veche ce serveste acum pe post de restaurant. Este un pic mai mare decat yachturile pe care le admiram. Dupa care - liniste totala. Toti am ramas brusc incuiati. Admiram cel mai mare si mai - sa-i zic frumos ??? - yacht pe care l-am vazut vreodata in viata mea, in reviste, in filme sau in viata reala. Toti stam efectiv cu gurile cascate ca la o minune a lumii si nu ne vine sa credem ca asa ceva chiar exista. Avea vreo 3 punti, era mai mare decat corabia piratilor, si parea extrem de nou, luxos si .... damn attractive. Am decis, toti 5, de comun acord ca in ziua urmatoare sa aflam cine este proprietarul si sa-l ucidem ca sa ii luam yachtul. Apoi am plecat cu totii linistiti mai departe.


Ma uit la Matrix Reloaded. Este pe mute, pe multe ecrane dintr-o discoteca, iar eu dansez. Este scena cu Neo luandu-i la tranta pe cei nu stiu cati Smith-si. Ma trezesc cu o tipa pe care nu o cunosc dansandu-mi in fata. Ma intorc catre alt ecran ca sa termin de vazut bataia. Inteligenta chestia asta cu filmele in discoteca. Daca nu era asta, mai aveam putin si adormeam. Scena se termina si muzica incepe sa fie buna. Dansul meu mecanic de pana atunci se transforma in ceva mai pe ritm si mai activ. Hei, de fapt muzica e chiar misto de tot acum. Simt cum incep sa am tot mai multa energie si cum ma misc cat pot de mult. Ma simt ca as fi luat foc. Este excelent, chit ca acum muzica este proasta din nou. A fost suficient cat sa-mi dea impulsul de care aveam nevoie. Acum admir si ce se intampla in jur, atentia mea incearca sa-mi consume din surplusul de energie din mine. Vad japonezi beti care abia se tin pe picioare. Sper sa nu vomite pe hainele noastre. Ii imping putin mai departe. Nu le pasa si se misca. Ma intorc cu spatele la ei si vad o tipa imbracata ca Madonna in videoclipul "Hung up". Ma uit mai bine. Este tip de fapt. Are peruca. O scoate si incepe sa se sarute languros cu o tipa urata. Am nevoie sa ma duc la wc. In drum trec pe langa cupluri semidezbracate, o gramada de homosexuali, sticle atasate de indivizi care se misca in reluare, tunsori haioase, arabi ce privesc fiecare miscare din discoteca, cativa indivizi imbracati cu haine lungi si negre ce discuta conspirativ, un grup de fete nu mai mari de 15 ani care abia se tin unele pe altele, doi tipi la bustul gol care danseaza pe bar, niste englezi cu fulare cu Chelsea pe ei, vreo cativa expat-i doar in camasa de la costum cu cateva curve peste ei, incercand sa para treji si o groaza de anonimi ce se adaugau la multimea asta pestrita. Ajung la toaleta si nu prea ma mir de ce gasesc acolo, insa ma pufneste rasul cand il vad pe unul adormit la pisoar. Sta cu capul sprijinit de zid si cu mainile la fermoarul de la pantaloni si sforaie.


Sunt pe trepte, in afara mall-ului. Stau de vorba cu prietenii mei si suntem foarte veseli. Ne povestim vrute si nevrute, admiram ploaia din fata noastra. La un moment dat, un vas de croaziera intra in port. Il admiram, iar apoi cubanezul din grup ne povesteste despre Caraibe. Trec vreo 3-4 ore stand de vorba si razand. Facem semne in fata camerelor de supraveghere. Nu mai tin minte aproape nimic din ce am vorbit. Stiu ca ma simt excelent insa. Parca eu stau in spatele uneia din camerele de luat vederi si admiram tot grupul. Este uimitor. Facem un lucru banal pe care il putem face oriunde in alta parte, in Tarragona de exemplu, pe treptele unui mall de acolo. Insa nu, suntem in Barcelona, si suntem alti noi. Suntem integrati in sistemul Barcelonei si acum traim ca atare.


Sunt la masa. Am mancat 2 portii de paella. Nu ma pot misca. A fost delicioasa. Restaurantele basce sunt cele mai bune din Spania, chiar si in Catalunia. Stam inca vreo jumatate de ora la masa pana sa ne putem urni.


Ies din magazin. Am rucsacul plin de cumparaturi. Trecem prin stradutele din Barrio Gotico, unde abia poti arunca un ac. Este sambata dupa-amiaza. Ma opresc in mijlocul drumului si privesc la furnicarul din jurul meu. Toata lumea ma ocoleste, iar eu ii privesc traznit. Sunt un nebun in mijlocul lor care ii iubeste pentru ca exista, pentru ca ei fac orasul cel mai viu din lume. Caut un magazin pe care il gasesc mereu doar intamplator. Ma invart in jurul lui vreo jumatate de ora pana sa-l descopar. Intru fericit si cumpar cadouri pentru cei dragi. Sunt foarte multumit si-mi spun ca data viitoare o sa cumpar si un tablou. Plec catre Rambla. Ajung la cismeaua despre care se spune ca daca bei din ea, atunci te intorci cu siguranta in Barcelona. Era o vreme cand nu credeam in superstitii. Acum beau apa de acolo. Nu strica, nu? Poate sunt adevarate.

Cobor din tren. Doamne, cat imi plac trenurile! Chiar si o ora de calatorie m-a facut sa ma simt bine. Ies la lumina in inima Barcelonei.

Urc in tren.