2006 Martie 05 - Barcelona 1

Barcelona nu este un oras al luminii. Nu este o simfonie de culoare si sunet, nu este maret si trufas ca sunetul unei orgi dintr-o catedrala gotica a carei menire este sa te copleseasca. Nu este nici cald si primitor, nu iti da nici un sentiment de siguranta de "acasa", insa nici nu te face sa te simti vizitator. Nu isi expune opulent in fiecare colt operele de arta ca niste trese de maresal. Nu este un oras romantic, insa daca vrei sa-i simti mai bine pulsul, atunci nu trebuie sa fii singur.

De ce?

Pentru ca Barcelona este un organism viu. Un organism care respira de naturalete si in care orice se integreaza in orice ca si cum un genetician a asezat cu mainile lui celulele. Rezultatul este o opera de arta in sine. Cand esti in Barcelona nu poti sa te prosternezi de ceea ce vezi si auzi si traiesti pentru ca faci parte si tu din organism, pentru ca nu ai cum sa nu participi activ la viata lui. Traieste pentru ca si tu traiesti in el. Ca orice organism, este armonios si legat, are ritm, are puls, are culoare, inspira si expira prin fiecare por, are viata... Ce trebuie totusi sa se inteleaga este ca orice corp are parti dizgratioase, urate sau urat mirositoare. Sa nu te astepti ca de exemplu mergand prin metrou sa ti se para ca esti prin cine stie ce film SF. Nu. In metrou este un aer inecacios, tunelele sunt foarte incurcate, mici, neaerisite, se lucreaza mai mereu la ele si nu cred ca am vazut ceva care sa-mi placa totusi acolo. Bine, nu este ca metroul Parisului, unde ai senzatia ca esti intr-un musuroi de furnici, insa... Oricum, oamenii din Barcelona, cei care fac orasul sa traiasca, ating extremele. Lucrul asta poate parea banal, in fapt cam in orice oras european este asa. Iar Barcelona nu face exceptie. Totusi, ceva este diferit. Poti merge printre costume Armani si Cristian Dior, pentru ca la doi metri distanta sa treci prin gasti de ciudati neprietenosi probabil buni amici cu drogurile si alte vicii. Stii insa ce-mi place? Ca oriunde ai fi, pe langa orice oameni, chit ca sunt stilati si sofisticati sau dimpotriva, iti arata cea mai de jos si murdara latura a fiintei umane, poti ramane detasat in legea ta. Nimeni nu se leaga de tine sau nu iti cere sa li te alaturi, nu te simti deloc tras in vreo parte. Este numai si numai alegerea ta sa te scufunzi intr-o lume sau in alta, sa devii snob fara drept de reabilitare sau sa te transformi intr-o prada usoara pentru vanzatorii si vanzatoarele de placeri ieftine. Iar daca alegi sa nu te alaturi nimanui, este ok, pentru ca orasul lasa loc sa traiasca si "ciudatilor" neintegrati in lumile lui de sus si de jos. Asa ca, in Barcelona esti, traiesti, nu vizitezi, nu admiri.