2008 Martie 25 (inceputa pe Februarie 8) - Barul din Guadalajara

Barul din Guadalajara nu este decat un vers dintr-un cantec prost,
Un motiv simplu pentru un inceput cat de cat anost,
Dintr-o lume insorita prin coridoare mari de umbrele,
Si tot in soare clatita prin urme si cozi la tejghele.

Astfel citind micul calic plictisit de ninsoare,
Si-a pus mintea in rucsac si rucsacul in spinare,
Cartea dand-o de perete, din pagini el scoate cornete;
Prin raceala si prin fulgi se incalta-n palete.

Cascada de gheata ii prinde cand cade pioletul,
Brusc piticul descopera ca nu-i place violetul.
O mana degerata se crapa incet peste turturi
Tesutul se rupe, iar mintea ii cade-n abrupturi.

Cearsafuri placute ii mangaie burta si pieptul.
E cald. Optiunile ii sunt limitate de-a dreptul:
Placerea trebuie sa o accepte si-apoi sa o coase
Mangaind sani goi cu ciotul de carne si oase.

Visul il ia pe sus intr-un nor vitezoman,
Sarind fara parasuta din aeroplan -
Piticul renunta sa fie diferit de-a lui necunostinta
Si strivit intreg trece in nefiinta.

2008 Februarie 5 - nu eu

Ce frumos este cand nu ai limite, cand nu ai bariere, cand simti ca toata lumea poate fi a ta si nu ai nimic de-a face cu nimic!

Ce frumos este cand ai familia ta si esti mereu inconjurat de dragoste si dai la randul tau tot ce e mai bun din tine!

Ce frumos este sa le ai pe amandoua in acelasi timp! Dar cum poti sa te arzi si sa te uzi in acelasi timp? Amandoua sunt un bine dorit si un rau voit. Poate ca asta este provocarea societatii din ziua de azi. Este posibil ca peste vreo o suta de ani cei ca mine sa aiba cu totul si cu totul alte probleme. Asta nu ma opreste totusi sa-mi pun intrebari. Si sa visez...

Vad o mare pe care nu o pot cuprinde cu ochii si in apele careia alerg sa ma intalnesc cu infinitul. De fapt infinitul este la 200 de metri in larg, unde inot, fac pluta, ma scufund, urlu de bucurie si plang de fericire, dupa care ma intorc pe mal si ma usuc tremurand la caldura lunii. Imi las degetele de la picioare sa pieptene nisipul si apoi ma trantesc cu totul pe jos. Fac un ingeras din nisip, iar apoi plec la patul meu gol si rece in care ma voi preface ca dorm pana cand oboseala imi va plezni venele ce tin genele deschise...

Vad o familie frumoasa de care nu-mi pot dezlipi ochii. Vad duminici in parc cu vata de zahar si cu sotron, vad o sotie minunata si copii jucausi. Alerg impreuna cu piticii pe umeri in drum spre casa, unde ne asteapta o masa plina de bunatati. Dormim cu totii la pranz in patul nostru mare si cald, iar dupa-amiaza mancam ciocolata si ne jucam fel de fel de jocuri pe covor in sufragerie. Iar seara, dupa ce i-a culcat pe cei mici, ea vine langa mine si facem dragoste ca in prima zi cand ne-am indragostit. Apoi cadem epuizati si eu ma voi gandi la saptamana ce urmeaza in care nu voi mai fi eu, in care voi plati raiul sfarsitului de saptamana. Ma voi preface ca dorm pana cand oboseala imi va plezni venele ce tin genele deschise...