2014 Martie 15 - Mirosul obișnuinței

Știi când te-ai obișnuit cu un loc? Atunci când nu te mai impresionează mirosurile si miresmele acelui loc.

De fiecare dată când ajungi undeva unde nu ai mai fost, reacționezi la orice odor necunoscut, iar pe măsură ce explorezi, nările devin mai dilatate, iar simțul mirosului mai dezvoltat ca al unui ogar. Ți se pare extraordinar și gândești că asemenea mirosuri și asemenea aer îmbătător nu ai întâlnit niciodată la tine acasă... Însă ceva îmi spune că nu este chiar așa. După ce excitația noului a trecut, iar după ce curiozitatea a fost aplatizată insesizabil încet de obișnuință, nările revin la normal, simțul mirosului se îngroapă la loc ca să producă minim de deranj, iar tu mergi zi de zi prin locurile ce au fost odată noi fără să mai fii impresionat, fără să mai resimți vreo urmă de încântare, chiar dacă fix aceleași mirosuri și fix aceleași peisaje te întâmpinau și în prima zi...

Acum sunt în regulă niște întrebări. În primul rând este vorba de timp? Adică de exemplu, după ceva ani, nu te vor mai impresiona câtuși de puțin miresmele florilor de primăvară? Este vorba de conservarea energiei? Să fie creierul conștient strict de lucrurile noi pentru a le analiza în așa fel încât să ne putem adapta cât mai bine și cât mai repede? Sau este vorba de ignoranță? Ești atât de sătul de tot ce vezi în fiecare zi încât pur și simplu ignori fiindcă acum face parte din categoria ”obișnuit”?