2010 Noiembrie 20 - Vis

Mă tem. Mă tem să nu pierd ce știu.
Nu este vorba despre alegeri făcute târziu,
Ci frica adusă de miezul de noapte,
Când caleașca se parchează-ntre brazde arate.

Sunt verde! Nu alb, ca un vin...
Nu sunt gustos, ci o otravă ultramarin.
Nu am nimic, dar par moșier peste toate -
Sunt toate... care vor fi luate de ape.

Nici inspirația nu-mi ajută momentul -
S-a scurs încet și s-a-ntărit ca cimentul.
E totul concret, nu mai zăresc deloc valuri,
Sunt eu, nu sunt eu - nu știu chiar de aprind
mii de faruri.

Acum închei și tonul devine patetic,
Dar lumea se-nvârte în cercul nemernic.
Nu există ieșire, dar avem o intrare
Printre blocuri nasoale, fără ieșiri din cărare.

2010 Noiembrie 18 - Nou

Nu uit icoana în care nu cred!
Dar vreau miracolul să se împlinească...
Să-l privesc dorind viața,
Să cadă, să urce, să vrea, să iubească!

Am pielea mereu departe de el,
Dar sufletul îl agăț pe aproape,
Nu-s înger, sunt tată, și-acum
Visez să-l descurc să vâslească pe ape.

2010 Noiembrie 18 - Forum

Cum colorează cerneala?
Cum arată oare hârtia?
Nu are aproape nimic în comun
Siliciul cu glia.

Virtual ne vedem mai frumoși
In deșteptăciune'anonim-pitorească,
Dar nu poți zări de fapt niciun suflet
Si te iei de o față de masă albastră.

Mai zic o notă-n subsol,
O simplă urare:
Luați-vă capul în brațe
Și-apoi săriți cu toții în soare!