2008 Martie 25 - Afrometodica

(pentru bunul meu prieten)

Iti place.
Iti place cel mai mult sa stii
Iti place cel mai mult sa fii.
Dar cand esti
Supt
In paduri cu lupi pustii -
Flamanzi de la brau in jos -
Nu ai scapare
Si-atunci te-mbeti,
Te lasi gonit,
Si nu-ti place sa fii,
Nu-ti place sa stii.

Iti place.
Iti place cel mai mult sa simti,
Iti place cel mai mult sa minti.
Dar cand te simti
Supt
De sfinctere brute,
De creiere-avute
In alergare,
Te lasi uitat
Si n-ai vrea sa simti
Nici sa mai minti.

Iti place.
Iti place cel mai mult sa sari.
Iti place cel mai mult sa pari.
Dar cand pari
Supt
Intr-un vid saritor
Cu lumini tangente
Si nu poti scapa
De gravitatii-alegorice
Si de forte metodice,
N-ai vrea sa sari
Si nici sa pari.

2008 Martie 2 - Brown

Ies din bar. Am baut mult prea mult. Trantesc pe dinafara usa barului si ies in strada, intr-o strada pe care nu o recunosc, cu oameni straini. Unde sunt? Ce s-a intamplat acolo, inauntru? Ceva rau, ceva frumos, dar totodata nedrept. Stiu clipa asta! O voi recunoaste peste ani ca fiind clipa nasterii mele ! O fiinta prematura ce a trebuit sa moara in viata dinainte dupa ce s-a nascut... Legand firele vietilor intrepatrunse judec nedreptatea ce a avut loc ca fiind condamnabila, insa mult prea putin in comparatie cu motivul mortii pre-post-natale. Vuietul strazii animate din noapte ma trage inapoi. Pornesc in susul strazii si ma uit la mobil: este ora 4 dimineata, intr-o lume fara aer. Acum aproape alerg, imping betivi in drum, injur un tomberon, iar in final, vazand verdeata din mijlocul ramblei, ma trantesc pe o banca si incep sa respir oxigenul fabricat de copacii din jur doar pentru mine. Gandul se blocheaza intr-o singura buturuga: constiinta. Nedreptatea ma chinuie mai rau ca niste inchizitori, iar eu trebuie sa fac ceva. Ce e lumea asta? Ce? Eu pe ce drum apuc? Din obisnuinta si pentru a-mi elibera constiinta, ma spovedesc dumnezeului lumii mele, caruia i-am jurat credinta pana la moarte. Dar ea, stapana viselor mele pana mai cu o seara inainte, intruchiparea feminina a ideii mele de absolut - idee conturata doar prin credinta oarba, mai pura ca apa de izvor - ea nu este si dumnezeul noii mele lumi, asa ca-mi acorda o iertare falsa, bazata pe ipocrizia de a fi muritoare ca si mine - intr-o lume paralela sau necoplanara. Eu plang si ii multumesc, ridicandu-i osanale in viata mea cea noua. Dar multumirea mea este ca efectul imbracamintii electrizate la nivel macroscopic: descarcarile electrice au aceeasi natura ca si fulgerele, dar fara a fi nevoie sa te tii de paratraznet cand imbraci sau dezbraci un pulover. Din viitor vad cum momentul mortii vietii anterioare, dar cumva neterminate, se apropie tot mai mult. Zeitatea are drept de viata si de moarte, dar nu de alta viata si nu de alta moarte... Curand apocalipsa lumii anterioare se va infaptui, iar dumnezeul ei va fi principalul maestru papusar al ei.