Imi amintesc de vremea cand
nu imi aminteam nimic.
eram gol si nu incepeam.
eram pur si simplu aruncat,
purtat, recoltat.
Acum ma schimb.
Sufocata de propria-i prezenta,
Fiinta moare in procreere.
Ea concepe un gand plat -
caracteristic unei tigai moarte -
si sughite a inteligenta.
Umflata de propria-i importanta
isi da singura un sens
Absent.
Face jucarii din carne
devorandu-le cu cruzimea
unui copil mic.
Cioparteste neintelegeri
divine.
Picteaza viata in culori
de reclame.
Dar balonul se sparge
deodat'
si aerul va fi de tot
evacuat.
"Eu" acum devine nimic.
Sordid!
Postări
