te iubesc și mor de dor,
ar fi cel mai prost moment să mor.
știu ce ar fi cel mai bine:
să vă am acum lângă mine.
îmi vine să plâng și sunt obosit
nu aș vrea decât să fiu odihnit.
să pot veghea lângă voi
să exist doar pentru noi.
noaptea vine încet-încet,
dar câteodată pare că se grabește,
vertijul neimportanței mă nimicește...
plâng cu lacrimi de aracet...
vineri, 23 august 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
