2005 Decembrie 02 - Imaginatie

M-a trezit zgomotul facut de tigara arzand. Mi-au intrat in ureche exact urletele moleculelor ce luau foc in timp ce ea tragea tot mai insetata. Mi-era teama sa deschid ochii. Ma simteam una dintre frunzele de tutun ce urmeaza sa arda in urmatoarele minute. Si de ce sa deschid ochii? Ca sa vad inevitabilul infern indreptandu-se spre mine?
Pipaiam cearsafurile simtind culorile in buricele degetelor, sperand sa gasesc o copca ce ar fi insemnat scaparea mea. Mana mea i-a atins una din coapse. Instinctual, m-am retras ca o mimoza ce se inchide instantaneu la orice atingere. Atunci am auzit tigara coborand, iar infernul mi s-a derulat prin fata ochilor mei inchisi. Mana ei a aterizat pe umarul meu si a inceput sa ma mangaie. In cateva secunde am uitat de infern. Am deschis ochii si am zarit-o:
Statea in fund, cu un picior intins si cu celalalt genunchi ridicat, cu cearsaful invelindu-i putin sanii, cu parul ciufulit si totusi perfect. Nici urma de tigara, nici urma de fum. Cand am deschis ochii am vazut-o numai pe ea, nevinovata sfanta ce reusea sa declanseze in mai putin de o fractiune de secunda un razboi de trairi si sentimente in sufletul meu. Pozitia ei ma faceam sa ma intreb daca nu era cumva o sculptura ce luase viata numai si numai pentru mine, si totusi frivolitatea ei iesea prin fiecare por al pielii albe si care parca abia fusese cremuita. Nu intelegeam si nu voiam sa inteleg. Stiam ca este o vrajitoare. Stiam ca ea ma va ucide.
Am inceput sa raspund la mangaieri. Trupul ei a alunecat incetinel printre bratele mele pana cand sanii ei s-au strivit de pieptul meu. Acum eram unul in doi. Acum se intalneau jumatatile. Acum ora devenea clipa. Acum imi pierdeam viata.