2005 Septembrie - Flori, Flori, Flori

Stii ce am facut azi? Am cumparat o plantuta. Am dus-o in apartamentul nou si am lasat-o acolo. Am trecut pe langa ea, am vazut-o si mi-am zis: trebuie sa stea acolo. Am luat-o si am asezat-o frumos unde mi s-a parut mie ca ii statea cel mai bine. Iar cand am iesit din apartament si am inchis usa dupa mine, mi s-a parut ca eu sunt inca inauntru. Si ca acolo pot sa spun ca sunt acasa, cel putin pentru un timp... Stii ce greu este sa pierzi sentimentul asta? Eu de un an si mai bine, parca tot gasesc si pierd acest "acasa". Am refuzat sa plec si sa stau cu ai mei pentru ca ma incapatzanam sa raman "acasa". Dar acel acasa s-a terminat cand tu ai plecat. Pentru ca acasa este acolo unde iti tii inima. Acum eu cresc o floare. O floare in care mi-am ascuns sufletul si care o sa o iau cu mine ca sa am mereu "acasa". O floare care creste asa cum vreau eu, o floare care ma rasplateste cu frumusetea, gingasia, si puterea ei de a ma face sa imi doresc sa traiesc, sa imi doresc sa iubesc, sa visez si sa sper... sa nu raman niciodata jos atunci cand cad, sa nu obosesc niciodata oricat de mult ar trebui sa lupt, sa-mi fie soarele meu atunci cand totul e intunecat... dar florile mor... oricat le-ai ingriji... la un moment dat... mor... fie le-ai dat prea multa apa, fie prea putina, fie le-ai tinut prea mult la intuneric, fie le-ai tinut prea mult la soare, fie le era prea cald, fie prea frig, fie nu ti-a pasat de ele... insa nu sunt suparat pe ele, pentru ca stiu ca imi dau tot ce au ele mai bun, chiar daca pleaca, chiar daca pentru mine mor... Dar atunci cand se deschid... Doamne, ce fericire! Iti vine sa plangi si sa multumesti pentru miracolul ce se infaptuieste sub ochii tai. Si atunci stii ca merita sa dai absolut totul chiar numai pentru clipa aia de fericire... Si eu dau totul, totul, totul...chiar si pentru o clipa de fericire, chiar si pentru o cupa de iubire ce sunt in stare sa o dau gata dintr-o data...

Floricico, sunt si eu o floare?