Pietre de moara incalzite pe cuburi de gheata. Nu pot sa-mi ridic ochii din subsolul meu. Omor oameni, calc simtiri, devin un demon nemuritor de carne vie. Nu mai simt, nu mai gandesc, doar ma opresc; ma opresc ca sa uit, dupa care imi continui drumul pe deasupra luminii lumii, acolo, dincolo de rau, unde nu se mai stie nimic de echilibru, de sus sau de jos, de viata sau de moarte.
Acum incarc pe spatele meu capetele celor ucisi. Trebuie sa-i car cu mine pana sus, pana la cer. Eu nu merit sa ii duc, dar eu i-am aruncat pe jos si i-am calcat in picioare si i-am ars pe asfaltul incins. Eu trebuie sa-i mantuiesc pentru ca au pacatuit prin credinta lor in mine. Eu sunt dumnezeul lor, eu i-am facut sa depinda de mine, eu i-am sedus, i-am fericit si apoi i-am ucis. Eu le-am aratat extazul si i-am tinut in cea mai crunta agonie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu