2005 Noiembrie 10 - Ciocolata si Cireasa

Am deschis ochii. Inghitisem samburele de la cireasa. Am crezut ca m-am inecat, insa nu, a alunecat usurel si frumos direct pe gat… Parca ar fi fost o gura de lichior dulce…
Acum eram putin nedumerit. Cand am deschis ochii, m-am trezit intr-un labirint. Destul de intunecos, fara nici un fel de semn sau sageata ca sa indice directia… Nici urma de lumina si eu totusi vedeam… M-am apucat sa merg, oricum, altceva mai bun de facut nu aveam. Cand la dreapta, cand la stanga, cand sus, cand jos: alerg pe culoare, ma catar pe scarite, cad pe tobogane, dau de ziduri , ma intorc, sar. Un drum frumos, insa total nelalocul lui: mi-era o foame de nu mai pot. Nu prea imi amintesc cand a fost ultima data cand mancasem ceva. Asta nu ajuta la nimic pentru ca imaginatia o ia razna rau cand e lovita de foame. Iar atunci parca incepusem sa aud zgomote ciudate. Parca se auzea un fel de excavator urias ce trecea prin pereti. Se auzea tot mai aproape. Poate ca totusi nu mi se parea. Poate ca totusi era intr-adevar real. Il auzeam dupa colt. Am fugit sa trag o ocheada: zidul de dupa colt disparuse. Ma uitam uluit la haul ce se cascase in loc si apoi o umbra pe piept imi atrase atentia. Am privit in sus, inspre soare si atunci l-am vazut: excavatorul urias, gata sa muste cu nesat. Am intrat urgent in labirint si am alergat cat m-au tinut picioarele, cu excavatorul distrugand bucata cu bucata in urma mea – la un moment dat era sa ma muste de glezna. Tot alergand, sarind si tarandu-ma, am ajuns afara din labirint. Acum aveam de ales: fie saream in haul ce parea fara fund, fie ma lasam muscat de excavatorul urias urmaritor… M-am gandit o vesnicie…
Am sarit…
M-am intors cu fata in sus in timp ce cadeam… Si de la distanta, pe masura ca deveneam tot mai mic, am putut zari bucata de ciocolata ce era mancata cu nesat de o fetita cu parul blond, bucalata si foarte zambareata… In cadere, de departe, i-am zarit si limba crapata in timp ce gusta ciocolata… Ciocolata. Ciocolata era chiar deasupra mea. Eu fusesem in ciocolata. Eu eram cel cautat sa fie mancat de fapt…

Mi-am amintit… Ne jucam. Eram in copac, eram copil, culegeam cirese… Am vazut o cireasa atat de rosie si de frumoasa ca nu am putut sa nu o mananc… Am inghitit-o cu tot cu sambure. Nu am muscat nimic din ea. Nu i-am dat timp sa fuga, nu i-am dat timp sa se salveze.