Ma arunc in margele de sticla:
Pe jos pe piatra cruda granulata
De praf si de noroi alb.
Pe jos, pe piatra tanara slefuita
De un sculptor nebun.
Ochii-mi se revarsa: ma rostogolesc:
Ametesc intre pamant si luna,
Ma ridic si depun Sarutul,
Cad, ma zdrobesc si ma sparg:
Ma arunc in margele de sticla...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu