2005 Septembrie 21 - Mediterana

Privesc marea, aceeasi mare pe care exact acum un an o priveam cu speranta, cu speranta semnificatiei unui inceput frumos al unei vieti fericite. Acum o privesc si nu-mi mai spune nimic. Poate ca totusi imi povesteste despre amintiri frumoase din vremuri trecute, insa durerea e atat de mare ca mi-o ingrop in mine si prefer sa consider ca marea nu-mi spune nimic. La fel cum nici vantul nu-l mai simt, nici soarele nu ma mai bucura, nici ploaia nu ma mai face sa intru in starea mea de placuta retragere interioara... Am devenit amortit, neimpresionabil, luat de val, rostogolit, zgariat de nisip si de scoici, dus si intors fara sa-mi mai poata pasa...