2005 - Iadul (partea 1)

Ziua 1. (nu stiu ziua, nu stiu luna, nu stiu anul)

Draga moncher,

De cum am ajuns m-am gandit sa iti scriu. Nu inainte insa de a da o raita prin imprejurimi, ca sa iau o gura de aer – stii ca pe mine ma inspira micile escapade. Dupa cum probabil ai sesizat, nu te-am uitat, iar promisiunea facuta acum 20 de ani si mai bine a prins radacini adanci, ca si noi de altfel.
Dar m-am luat cu vorba, te rog de ma iarta, am sa incep indata.

Ceea ce se intampla aici este departe de viziunea marginita a ceea ce credeam noi, pamantenii, despre Iad. In primul rand ca nu este jos, ci este sus. Cand privesti catre pamant, vezi cerul. Culoarea cerului este chiar interesanta. Initial nu am stiut sa o descriu, pentru ca parea un galben ce nu prea era. Apoi m-a lovit. Culoarea este exact a boule-de-neige-ului fara cacao, lasat mai multe zile afara din frigider. Nici vorba de cer rosu, fumegand sau nori negri cu tunete si fulgere.
Un alt aspect interesant il face intrarea. Eu credeam, in naivitatea mea, ca exista o singura intrare, o poarta grandioasa de fier forjat ce se intinde pana la cer, cu zabrele demne de o inchisoare vesnica. Insa stupoare: tinutul are un fel de granita, cu puncte de vama, de intrare si iesire - atentie si de IESIRE - unde se face controlul bagajelor (scanarea e cam ca la aparatele cu raze X din aeroporturi, insa cand am tras cu coada ochiului la un monitor mi s-a parut ca vad altceva; o sa ma documentez si o sa revin cu informatii). Exista detectoare de ingeri necazuti, de amulete sfintite, chiar am putut zari si un individ caruia ii gasisera o margica de marimea unui bob de orez ce facuse candva parte dintr-un sirag de matanii. Un lucru ce m-a uimit pe mine, personal, a fost detectorul de minciuni. Da, dupa ce treci de controlul normal, ajungi in fata unui fel de spectrograf cam prafuit (le-am propus o oferta speciala prin compania mea, un contract de leasing foarte avantajos de reinnoire a recuzitei – ii spun recuzita pentru ca sa fim seriosi, toate sunt de ochii lumii, doar nu o sa imi inchipui acum ca dracii aia imbracati in costume si glumeti nevoie mare sunt platiti cu ora si fac scoala de vamesi). Rolul detectorului de minciuni ar fi sa decida daca esti apt sau potrivit sa intri in Iad sau nu. Daca minciunile tale pot fi detectate sau daca esti un individ care este incurabil si spune adevarul neconditionat, atunci esti primit. Conditia de a nu fi primit este mult mai interesanta. In Iad nu exista debili mintali, paranoici, schizofrenici sau maniaci. Si atunci in fata detectorului toate astea ies la iveala ca ciupercile dupa ploaie. Mai exista o posibilitate de a nu fi primit, si anume sa pacalesti detectorul de minciuni. Cum poti sa nu fii luat in cazul asta drept un individ care spune neconditionat adevarul? Simplu. Intrebarea de baza:
“Minti cand spui ca minti?”

Daca acul nu se misca catusi de putin, atunci esti dat afara in suturi, valizele iti sunt aruncate pe scari, iar tu, desi protestezi, esti injurat si impins mai ceva ca ultimul aurolac de pe strada. Se pare ca dracii au oroare de cei care ii pacalesc. Legenda lui Green O’Lantern a fost adevarata, insa acum a ajuns un lucru normal – demonii care isi faceau veacul pe langa vama ca sa vanda primii suveniruri si sa vada ce fete noi apar mi-au spus ca din cauza stresului pamantenilor. Poate de asta s-au deschis in ultima vreme atatea cabinete de spiritism, hmmmm…

Moncher, acum trebuie sa te las. Revin cu mai multe indata ce mai am timp. Acum sunt asteptat de catre un semidrac, sau semidracon, nu mai stiu exact, ca sa discutam detaliile asupra contractului de leasing.

R.A.

PS: Nu te uit cu detaliile asupra aparatelor cu raze X



Ziua 2.


Dragul meu prieten,

Am asteptat cu mare interes raspunsul la scrisoarea mea, insa pana la ora aceasta tarzie (n.a. este 1:33 noaptea) nu a sosit, asa ca imi permit sa-ti mai scriu inca o pagina. Nu neg, sunt manat si de bucuria reusitei contractului meu. Adevarul este ca oferta era atat de avantajoasa incat nici mama dracilor nu ar fi putut refuza (de fapt, cu ea am semnat, hmmmm). Detaliile livrarii precum si ale platii…dar la dracu’, nu o sa te plictisesc cu asemenea amanunte.
Ca sa continui mica mea aventura in acest tinut ce se vrea al focului vesnic, iti voi descrie locuinta unde urmeaza sa ma instalez. Momentan stau intr-o “camara”, cum o numesc ei. Este de fapt un hotel, iar camera mea are numarul 6661. Dracii de la receptie mi-au zis ca e camera cea mai buna si sa fiu magulit ca locuiesc in ea. In fine, eu nu vad mare avantaj, pentru ca vederea este direct catre un zid de caramida galbuie (fir-ar al naibii de galbui, nici alb, nici galben, e prezent peste tot pe aici, parca imi mananca retina). Asta nu ar fi tot, insa nu e pic de apa calda la robinet, iar ce vine pe teava, numai apa nu este. In fine, sapunul miroase foarte bine, asa ca oarecum compenseaza. Moncher, ti-ar placea aici, crede-ma, halatele… Halatele sunt mai moi decat cel mai pufos norisor de puf pe care dormi tu zdranganind la harfa. As sta toata ziua in halat, insa aici tinuta decenta este obligatorie. Nu am pomenit asa ceva in Iad, auzi tu, in Iad, tinuta decenta. Ce mai e… Patul, ah, da, patul este moale si cald. Nici urma de scanduri sau focuri chinuitoare. Problema este ca peretele de care este lipit este rece ca gheata. Patul nu se poate muta, asa ca trebuie sa dorm chircit pe margine. Am incercat sa-mi dau seama ce e cu peretele, am intrebat la receptie, insa de fiecare data m-au trimis la plimbare.
Dar sa-ti povestesc de locuinta… Mi-a fost repartizata o casuta decenta dupa parerea mea, cu o mica gradinita. Mi s-a spus sa fiu fericit cu ea, pentru ca si-asa ce am facut in viata a fost mult prea rau pentru o asemenea locuinta. Am zarit eu pe unii care aveau palate intregi, dar mi s-a spus ca palatele sunt pentru cei mai mult buni decat diabolici. (Ceea ce nu am reusit sa aflu, este daca Satana are o casa. Nu mi s-a parut nici unul dintre palate sau case iesind in evidenta, asa ca poate o sa-i propun o rata avantajoasa ca sa-si faca un palat mai maret decat oricare pe acolo, poate prima casa inteligenta din Iad). Inca nu am inteles care-i pedeapsa daca ai o casa mare, dar in fine. M-am apucat sa-mi decorez casa. M-am gandit ca la tot galbuiul din jur, ar merge un negru. Asa ca am comandat niste smoala direct din stocul personal al lui Beelzebut pentru toata casa, iar iarba neagra am cumparat prin internet (iti dai seama cat a avansat tehnologia?). Interiorul. Inauntru nu exista nici un perete, asa ca nici nu m-am obosit sa ridic vreunul. Nu am nevoie de bucatarie, mancare oricum nu-mi fac eu, cica pe aici nu se mananca cine stie ce – pare-mi-se nu prea au bucatari buni. O sa-l recomand pe Iacob al meu, era un bucatar pe cinste, facea niste crochete de langusta cu sos de mustar cu migdale absolut usturator de bun (de altfel, eu il suspectam la fiecare masa ca vrea sa ma otraveasca, viclean batran). Poate trimit vreun drac sa-l ia, insa mai intai sa colind peste tot, sa ma conving ca nu e nici un talent ascuns pe aici, caruia sa-i fure job-ul.
Dar ma iarta, am trecut de la una la alta fara nici un pic de coerenta. Vorbeam de casa. Cartierul pare destul de linistit, nici o muzica draceasca, nici un pic de poluare sau de smoala, singura problema e ca in timpul zilei nu vezi nici tipenie de om sau drac. Mai vezi cate un sarpe incolacit intr-un pom, exersand numarul cu marul, insa cam asta e tot. Daca vrei sa vezi iad inghetat, atunci vino pe strada mea! In sfarsit, pana o sa soseasca decoratorii cu smoala si cu iarba lor, stau in continuare la hotel.
Mi s-a transmis de la receptie ca in momentul in care ma mut imi va fi repartizata o pozitie, banuiesc (sper eu) ca un fel de slujba. Oricum devenise plictisitor sa stau toata ziua si sa nu fac nimic.
Apropo! Nu te-am uitat cu razele X. Am tot dat tarcoale unei vami, incolo si-ncoace, nu m-au lasat neam, nici sa ma uit, nici sa ies din tinut. Cica imi trebuie nu stiu ce autorizatie. In fine, imediat ce ma mut o sa vad exact despre ce e vorba. Cat despre razele X, o sa caut vreo cladire, poate un zgarie-nori (da, au si asa ceva) de birouri…Si o sa incerc sa aflu pentru tine, stiu ca mori de curiozitate, ca si mine de altfel.

Pana atunci insa, noapte buna, scump prieten!

R.A.

P.S.: Am o durere ciudata de cap, o sa caut maine un doctor.





Ziua 15.


Dragul meu,

Stiu ca a durat destul de mult pana sa-ti mai scriu si probabil ca esti deja ingrijorat de mine, insa crede-ma, timpul liber pe care il am aici este extrem de scurt. Asta este bine, pentru ca nu apuc sa ma plictisesc, dar nici nu ma chinui arzand in vreun cazan cu smoala incinsa.
Vremea este totusi foarte buna de bronzat. Cateodata ne cam prajim, insa asta compenseaza cu solutia antiarsuri cu care ne ung dracoaicele. Bine, dracoaice vorba vine… Nu stiu cum sunt la voi acolo ingerasele, insa pot sa-ti spun ca daca ai vedea diavolitele astea ai spune fara nici un fel de indoiala ca sunt fapturi desprinse direct din coasta lui Dumnezeu. Suprafata insa nu are de-a face in nici un fel cu ce se gaseste inauntru, pentru ca acolo, cu adevarat incep focurile vesnice ale iadului. Nu stiam pana acum unde se gasesc, m-am tot uitat dupa fumuri, dupa smoala, insa nimic. Acum m-am lamurit. Diavolitele sunt cele care conduc iadul, iar cazanele incinse le tin ele.
Ce am facut insa toate zilele astea? Pai ca sa fiu sincer, m-am agitat de colo-colo. Hmmmm… Hai sa-ti povestesc.
De cand am semnat contractul cu echipamentele de ultima generatie pentru vamile de la intrarea in Iad se pare ca am devenit o persoana importanta. Acum am biroul meu, subalternii mei, ce mai, sunt un sef in toata regula. Inca nu mi-am dat seama ce trebuie sa fac exact, insa mi se tot flutura pe sub nas hartii ce trebuie semnate, iar eu am autoritate, ceea ce ma face sa ma simt foarte bine. Orisicat, asta este unul din motivele durerii de cap de care ti-am povestit.
Cum iti spuneam, m-am dus la doctor a doua zi dupa ce a inceput durerea de cap. Evident, sistemul sanitar este la pamant in Iad (altfel nu ar mai fi Iad). Ca sa ajungi la o consultatie trebuie sa completezi 20 de formulare, sa te plimbi de la ghiseu la ghiseu, sa astepti la cozi infernale (ce cuvant bun am gasit, hehe) si sa faci muschi la gambe batand din picior cand astepti doctorii sa se indure de tine. In sfarsit, dupa ce am trecut prin toate astea, am reusit sa gasesc pe cineva care sa se uite si la mine. Consultatia a durat 10 minute. Atata i-a luat doctorului sa se opreasca din ras. Cica devin drac adevarat. Asta a fost tot ce mi-a spus. Si m-a trimis la plimbare. Am iesit tamp din cabinet neintelegand nimic, insa din intamplare ma privesc in oglinda din sala de asteptare. Si ce-mi vad ochii? Doua frumuseti de cornite dadeau sa impunga prin pielea capului. Atunci am inteles.
Te ingrozesc? Prietenul tau oare isi schimba acum imaginea? Nu, om bun, eu sunt acelasi pe care il stii, insa acum arat…sa zicem…mai ciudat. Ideea este ca doar cei importanti primesc cornitele asa de curand de la venirea in Iad, altii cica nu le primesc deloc. Oricum, sunt bune, imi dau multe avantaje: lumea te respecta si se da la o parte (de exemplu la supermarket pot sa intru in fata fara sa-mi zica nimeni nimic) sau daca o manananca pe vreuna din dracoaice spatele o scarpin fara probleme; o data chiar m-am luat la tranta cu un cerb – au aici si paduri si munti, bineinteles – si am vazut indivizi care se antreneaza pentru coride (nu sunt lamurit insa in ce constau coridele astea, pentru ca dracii tot dadeau cu coarnele in pietroaie); insa avantajul principal pe care il vad cornitelor este accesul in cladirea de birouri cea mai cea mai, unde am si eu sediul (la ultimul etaj bineinteles, ce credeai?). Si reusind sa intru in cladirea de birouri am reusit, evident…ce crezi? Sa dezvalui misterul razelor X (si aici, intrarea este extrem de stricta, te controleaza pana la ultimul ac).
Aparatele de “control” cu raze X nu sunt de fapt aparate de control. Ci sunt niste jucarii pentru draci mari, daca vrei tu. Ce fac mai exact? Omul introduce valiza la control. Dracii se uita in ea bine de tot si selecteaza “lucrurile periculoase”. Avantajul aparatului este ca le evidentiaza foarte bine. De exemplu, atunci cand am intrat in Iad, ce mi se paruse mie ca vad era de fapt o cruciulita pe care un biet nefericit o avea in geanta. Ea aparea insa pe monitor ca o bomba cu ceas – din aia de care vezi in desenele animate cu Road Runner si Coiotul. De fapt, asta era ce sugera masinaria cu raze X sa inlocuiasca in bagaj. Pentru ca da, asta face de fapt masinaria. “Inlocuieste” lucruri in bagajele oamenilor. Nu e nevoie sa ai ceva “periculos” ca sa te trezesti cu tot felul de traznai. O data, spre exemplu imi luasem cu mine la birou niste acte foarte importante ce trebuiau trimise in ziua respectiva, dar dupa ce am trecut de intrare am gasit in locul lor in servieta un calcan maaaare si urat mirositor care a dat pe toata lumea afara din birou. Am fost nevoit sa decretez zi libera pana cand femeile de serviciu au curatat si aerisit biroul. Cateodata ma intreb daca nu cumva se vorbisera cu cei de la intrare, hmmmm…

Ei, scumpul meu, acum trebuie sa te las, in seara asta ma duc la sala de forta – una din conditiile ca sa devii drac adevarat este sa fii in forma, iar eu, de cand am murit…sunt cam stafidit ca sa zic asa… De acum insa lucrurile o sa se schimbe.
Gata, acum chiar plec.

Cu drac,

R.A.

P.S.: Poate imi trimiti si mie niste nectar ca am auzit ca pe acolo pe jos aveti mult.