2005 Noiembrie 23 - Capsuna

Ti-am ramas dator cu o capsuna... Inca nu stiu daca sa fie o capsuna ros-rozulie, micuta sau mare, cu samburei care o fac sa arate perfect, insa fara gust, doar apa intr-un paharel cu forma mai ciudata; sau sa fie o capsuna diforma, putin apasata intr-o parte – stii, dintre cele pe care le lasi la sfarsit de mancat pentru ca nu-ti plac cum arata – insa atat de dulce si de gustoasa incat iti aduce aminte printr-o senzatie pur fizica de ce te-ai indragostit de capsuni; sau sa fie o capsuna necoapta, dar pentru ca este prima din an si cam singura mai acatarii din tufa, arzi de nerabdare sa o mananci; sau sa fie o capsuna rascoapta, frumoasa, dulce, dar neculeasa pentru ca este mult prea in mijlocul ghimpilor ca sa poata fi luata; sau sa fie o capsuna dintr-o multime, care nu iti spune nimic si o mananci pur si simplu pentru ca iti place sa mananci capsuni; sau sa fie o capsuna de plastic – ornament din fructiera de pe masa din sufragerie – pe care o mai ia din cand in cand catelul ca sa se joace cu ea; sau sa fie o capsuna batuta, mica si amara pe care o mananci ca sa termini vasul, amagindu-te ca zaharul este suficient ca sa compenseze amareala…

Cred totusi ca o sa fie capsuna pe care o gasesti singura in tufa, frumoasa ca o lacrima roz cu graunte minuscule de sare si pe care atunci cand o musti simti ca si cum ai gasit un trifoi cu patru foi pe care-l pui bine sa fie al tau si numai al tau, sa fie calauza norocului tau, sa-ti fie norocul tau…